În ultima vreme, până astăzi, vehicularea acestor cuvinte s-a făcut cu privire la judecători, magistraţi care au bobândit sau dobândesc inamovibilitatea prin efectul intrării în vigoare a Constituţiei României (1991), sau prin numirea lor de către preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

Legea nu defineşte noţiunile de inamovibilitate, inamovibil. Firesc, pentru a le înţelege ne îndreptăm spre dicţionare (româneşti şi franţuzeşti). Ele spun că substantivul inamovibilitate şi adjectivul inamovibil se referă la calitatea unor funcţionari de a nu putea fi mutaţi, înlocuiţi sau destituiţi dintr-o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, fără a fi urmată o procedură specială, ce presupune respectarea unor garanţii consacrate prin lege. În ceea ce-i priveşte pe magistraţii judecători, la aceştia referindu-ne, ei sunt, devin inamovibili prin simpla lor numire în funcţie.

Numirea în funcţie a judecătorilor, până la intrarea în vigoare a actualei Constituţii (8 dec. 1991), s-a făcut de către ministrul justiţiei; după această dată se face de către preşedintele României.

Suntem de părere că la data intrării în vigoare a Constituţiei, judecătorii care se aflau la acea dată în funcţie - cei nestagiari (cu privire la stagiari existau şi există reglementări legale speciale, distincte), numiţi de ministrul justiţiei, au devenit inamovibili de drept, prin efectul intrării în vigoare a legii fundamentale a ţării.

Legea nu dispune decât pentru viitor, adică se aplică numai situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare, cu excepţia legii penale mai blânde (este un principiu expres consacrat constituţional). Iată de ce, preşedintele României are obligaţia constituţională de a numi judecători numai după data intrării în vigoare a legii noastre fundamentale actuale , respectiv aceştia devin inamovibili ca urmare a acestei numiri, spre deosebire de ceilalţi (judecătorii nestagiari) – aflaţi în exerciţiul funcţiunii şi care au devent inamovibili de drept la această dată.

Orice dispoziţie a oricărei legi sau a oricărui alt act normativ, care vine în contradicţie cu textul constituţional (fiind, deci, neconstituţională) este, ab initio, inexistentă, nulă; ceea ce atrage nulitatea tuturor actelor îndeplinite în baza dispoziţiei neconstituţionale. Pentru că legile şi celelalte acte normative (hotărâri ale Guvernului, instrucţiuni ale ministerelor, ordine ale miniştrilor, hotărâri cu caracter general obligatoriu ale organelor administraţiei locale) se subordonează Constituţiei, aceasta având forţa juridică supremă.

În articolul 124 al Constituţiei se mai arată că ''Promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile legii''. Este foarte clar, deci, care sunt atribuţiile acestui organ nou creat prin Constituţia despre care este vorba.

Încălcând norma constituţională, Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, prin art. 129 spune : ''Numirea judecătorilor la tribunale şi judecătorii se va face în termen de 2 ani de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României''. Apoi, aceeaşi lege, în articolul 130, încalcă din nou Constituţia, astfel : ''De la data publicării în Monitorul Oficial l României (13 august 1992, n.n.) şi până la dobândirea inamovibilităţii în condiţiile prezentei legi (deci nu în condiţiile Constituţiei, n.n.), numirea, transferarea, avansarea, suspendarea şi eliberarea din funcţie a judecătorilor sunt de competenţa ministrului justiţiei''.

Se creează, astfel confuzia că toţi judecătorii, inclusiv cei aflaţi în funcţie la data intrării în vigoare a Constituţiei, se numesc de către preşedintele României, dar şi de către ministrul justiţiei, după cum aceştia nu sunt sau sunt inamovibili. În treacăt, dar nu la întâmplare e de spus că ministrul justiţiei, dl Gavrilă Iosif Chiuzbaian, speriat de enorma neconstituţionalitate a textului Legii 92/1992, mai sus citat, a lăsat în seama Consiliului Superior al Magistraturii treburile ce ţin de numirea, transferarea, avansarea, suspendarea şi eliberarea din funcţie a judecătorilor.

În ceea ce mă priveşte, aştept să fiu eliberat din funcţia de judecător, deoarece, în judeţul Timiş, după criteriile neconstituţionale … povestite mai sus, sunt singurul judecător ''amovibil''.*

---

* Ziua Magistratului se sărbătoreşte în fiecare an la 1 iulie. Mulţumesc, pe aceasta cale, chiar dacă după o lungă întârziere, tovarăşului Ion Iliescu, preşedintele de de atunci şi de acum al ''tutulor românilor'', pentru a mă fi ''făcut judecător inamovibil'' într-o astfel de zi de sărbătoare, numindu-mă judecător prin Decretul nr. 244 din 1 iulie 1996 ! Ce coincidenţă, a datei semnării de şeful statului a acestui decret (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996) cu data apariţiei articolului meu în ziarul de mai sus ! Aşa s-a pus capăt unei tentative de a fi înlăturat arbitrar, a doua oară, din magistratură.