Având în vedere principiul descentralizării administrative şi pe cel al liberului drept la asociere, caracteristice statului de drept, consacrate şi în Constituţia României din anul 1991, în vigoare, la Timişoara, un grup de magistraţi au constituit, în sfârşit, Asociaţia Magistraţilor Timişeni (AMT), care a dobândit personalitate juridică prin sentinţa civilă nr. 673/PI din 23 aprilie 1997, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 216/C/1997*.

Numărul membrilor fondatori a fost de 21 (cel minim legal este de 20). Din cei 21 magistraţi (exclusiv judecători) participanţi la şedinţa de constituire a AMT, care au votat în unanimitate statutul, o judecătoare a refuzat să semneze procesul-verbal de şedinţă, iar la scurt timp o altă judecătoare a cerut, în scris, retragerea din asociaţie; se punea astfel problema pierderii personalităţii juridice de către AMT, pentru că numărul asociaţilor a scăzut sub limita fixată de lege. Aşa s-ar fi întâmplat dacă un număr de alţi 3 magistraţi (procurori) nu ar fi cerut să devină membri ai AMT, cererile acestora fiindu-le admise.

În articolul 8 (opt) al Statutului AMT se interzice alegerea în organele de conducere ale asociaţiei, a magistraţilor cu funcţii de conducere la instanţele judecătoreşti sau la parchetele de pe lângă acestea.

Pe drept cuvânt, o astfel de interdicţie este nu numai legală, dar şi cu valoare de principiu. Scopul legal al oricărei asociaţii a magistraţilor fiind acela de reprezentare a intereelor proprii acestora, promovarea pregătirii lor profesionale şi protejarea propriului statut, volens-nolens astfel de asociaţii vin în conflict cu conducerile administrative ale instanţelor sau/şi cu ale parchetelor de pa lângă acestea. Altfel spus, aceste asociaţii, având caracterul unor cvasi-sindicate ale magistraţilor, astfel de conflicte nu pot fi evitate. Fiind imposibilă evitarea acestor conflicte, ele cer o rezolvare; iar rezolvarea lor după ''principiul contradicţiilor neantagoniste'' – o invenţie idioată a ideologiei comuniste – este în afara raţiunii.

Iată însă că, ignorând rigurosul principiu democratic, enunţat mai sus, un număr de alţi 40 de judecători, dintre care 29 de la Curtea de Apel Timişoara, 9 de la Tribunalul Timiş, respectiv 2 de la Judecătoria Timişoara, constituie, la 12 mai 1997, aşa numita ''Themis-West – Asociaţia judecătorilor din circumscripţia Curţii de Apel Timişoara – organizaţie profesională şi culturală'' (T.W.A.J.C.C.A.T.O.P.C.).

Citez din articolul 4 al statutului acestei asociaţii, privind scopul ei: ''Realizarea ideii de structurare autonomă, viabilă şi dinamică a organizaţiei profesionale şi culturale a judecătorilor din vestul ţării, decişi să asigure aplicarea legalităţii în toate domeniile vieţii economico-sociale româneşti''; ''... realizarea unui cadru juridic corespunzător cerinţelor statului de drept democrat''; ''dezbaterea problemelor create prin apariţia unor noi instituţii juridice cu deosebire în ramurile de Drept comercial, Drept administrativ şi contencios''; ''încurajarea tuturor lucrătorilor din iniţiativă particulară pe tărâmul dreptului''; ''stimularea prin efectuarea şi publicarea de lucrări ştiinţifice a dezvoltării doctrinei şi şi jurisprudenţei''. Comentarea acestor citate, care vorbesc de la sine, este de prisos, tot aşa precum conţinutul articolului 35 al statutului T.W.A.J.C.C.A.T.O.P.C. : ''Continuarea tradiţiei. Cultivând dreptul pentru a-i cunoaşte în abstract fiinţa şi totodată pentru a-i uşura în concret biruinţa Themis-West Asociaţia judecătorilor din circumscripţia Curţii de Apel Timişoara continuă astăzi tradiţia cu o supremă, decisivă şi nezdruncinată credinţă şi anume: că idea de dreptate, în numele căreia activează, oricâte piedici i s-ar pune în cale, îşi va croi victorioasă drumul în conştiinţa celor ce doresc să se adape din izvorul ei''.

Statutul T.W.A.J.C.C.A.T.O.P.C. a fost în unanimitate adoptat de membrii fondatori, printre aceştia numărându-se şi câţiva doctori şi doctoranzi în drept, oameni, cercetători adică ai ştiinţei dreptului, a căror valoare ar fi de crezut că este reflectată şi prin citatele de mai sus. Valoarea doctorilor şi doctoranzilor noştri în drept (''câtă frunză, câtă iarbă'' !) este însă o altă poveste interesantă.

Principiul la care mă refer, apărat înainte de toate de un elementar bun simţ juridic, a fost încălcat prin aceea că preşedintele şi vicepreşedintele T.W.A.J.C.C.A.T.O.P.C sunt chiar preşedintele şi vicepreşedintele Curţii de Apel Timişoara, iar în Comitetul de direcţiune al acestei asociaţii au fost aleşi, cum se vede din actul de constituire a ei, alţi doi şefi administrativi de instanţe judecătoreşti – preşedintele Tribunalului Arad şi preşedintele Tribunalului Caraş-Severin; aceasta cu toate că nici unul dintre aceşti doi preşedinţi de tribunal nu au participat la şedinţa de constituire a asociaţiei şi nu este membru fondator al acesteia.

Şi aşa, spunând povestea toată, ca urmare a avizării favorabile date de Ministerul Justiţiei (aviz nr. II/21.157/16 mai 1997) şi a pronunţării Sentinţei civile nr. 890/PI/9 iunie 1997 de Tribunalul Timiş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin neapelare, T.W.A.J.C.C.A.T.O.P.C. devine persoană juridică, profitînd de somnul zeiţei Themis a Justiţiei. În ce priveşte onoarea ce se lasă asupra acestei persoane juridice, având ca membri exclusiv judecători, prin personalitatea unuia dintre membrii de onoare ai ei (româno-italianul prof. Iosif Constantin Drăgan), ales de membrii fondatori ai asociaţiei, membru de onoare ce are un număr de procese pe care le-au judecat sau le judecă chiar unii dintre membrii acesteia, chestiunea mă depăşeşte şi o las pe seama celor competenţi s-o rezolve.

Se impune, spre acest sfârşit, a fi citat alineatul ultim al avizului menţionat, dat de Ministerul Justiţiei: ''În cazul în care scopul sau mijloacele folosite de asociaţie au devenit ilicite ori scopul urmărit este altul decât acela pentru care s-a constituit, Ministerul Justiţiei îşi rezervă dreptul de a retrage prezentul aviz şi de a acţiona conform prevederilor legale''.

Am convingerea că zeiţa Themis nu se va complăcea în batjocorirea ce i s-a administrat şi că trezindu-se din somn va acţiona ''conform prevederilor legale'', altfel locul său în Pantheon se va Răsăriteniza şi va fi nevoită, oarbă cum este, să asiste la procesul anunţat în mass-media, ce va fi, probabil, intentat Guvernului României de Asociaţia Magistraţilor din România (AMR), în coparticipare procesuală activă cu T.W.A.J.C.C.A.T.O.P.C., aceasta din urmă propunându-şi colaborarea, în chiar actul său constitutiv, cu AMR.

Acest articol l-am scris cu ironie, dar şi cu amărăciunea faptului că responsabilitatea unor judecători şi a unor înalţi funcţionari din Ministerul Justiţiei nu poate fi trezită la realitate nici când li se spun adevăruri supărătoare. Nu m-am gândit, însă, nici o clipă să atentez la dreptul de asociere al magistraţilor. Dar cu o astfel de T.W.A.J.C.C.A.T.O.P.C. şi o AMR fundamentată pe ''principiul comunist al centralismului democratic'', nu se poate vorbi de sfârşitul Reformei structurale a Justiţiei noastre, ca astfel să poată începe reforma funcţională a acesteia, necum despre satisfacerea condiţiior impuse de complexul de norme juridice (prezente şi viitoare) – acquis-ul comunitar, pentru aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană.

---

* Am iniţiat încă din anul 1993 înfiinţarea acestei asociaţii a magistraţilor, am conceput şi redactat statutul ei, dar abia după 4 ani şi mai multe încercări am realizat-o. S-au opus, prin oamenii lor din Justiţie, chiar unii oameni politici, sunându-le urât la ureche intredicţia din Statutul A.M.T. (art. 8), că din organele de conducere ale Asociaţiei nu pot face parte magistraţii care deţin funcţii de conducere la instanţele judecătoreşti. Împotriva unor membri ai A.M.T. au fost declanşate adevărate campanii denigratoare, într-o anumită parte a presei timişorene. Au fost, de la înfiinţare şi până în prezent, mai multe încercări nereuşite de desfiinţare a A.M.T., iniţiate de unii şefi de insţante judecătoreşti timişorene, ajutaţi de câţiva magistraţi procurori ...