De-atât-amar de vreme fosta-i dispărut ...*

 

Acum ştiind că ai murit … misterios,

Îţi facem un mormânt fireşte,

Te vom păstra în amintire calm, pios

Şi-om spune despre tine o poveste :

 

A fost odată Iosif Costinaş,

Zis Bebe-ntre prieteni-camarazi,

Curajul îi era faimos făgaş

Stârnind invidii, ură, groază şi necaz,

 

A stat cu pieptul dezvelit spre adevăr

Şi nu avea vreo teamă pentru sine

Să-l spună clar şi răspicat,

Sperând neobosit că adevăru’nvinge !

 

Speranţele i-au fost prea violent curmate

(De cine vom afla vreodată?)

În trecerea la viaţa de apoi,

Grăbită de-o nălucă pe-nserate

Să semene iar moarte printre noi,

 

Plecat-a din această lume tristă

Lăsându-ne privind uimiţi spre morţi !

Putea-vom să îi mulţumim de tot vreodată

Şi să ne ierte să-l rugăm, pe toţi ?

 

De strâns-am bani de-nmormântare

E-un semn că Timişoara e săracă,

Avut-au grij-ai ei şi-ai lui călăi

S-o ţină până azi mereu sfărmată !

 

Prietene, acolo unde eşti

Să nu ne uiţi, că noi aici acasă

Vom zămisli din adevărul tău

Fărâme de viaţă ne-nţeleasă

 

Şi ne vom revedea curând în nesfârşit,

Să desluşim pe îndelete ne-nţelesul

Acelor lucruri foste şi-al celor viitoare

Simţind mereu cât adevăr ne doare,

Mereu aflând că de-adevăr se moare !

---

* În data de 8 iunie 2002, Iosif Costinaş a dispărut din Timişoara, în împrejurări nici până azi elucidate …

La 21 martie 2003 , părţi din scheletul dispărutului, hainele şi încălţămintea, ochelarii şi ceasul de mână care i-au aparţinut, au fost găsite la o distanţă de 25 km de Timişoara, în marginea pădurii localităţii Pişchia, la circa 7 metri de calea ferată …

Ceea ce a mai rămas din Iosif Costinaş, s-a pus în mormânt la 9 octombrie 2003 , în Cimitirul Eroilor din Timişoara, lângă mormântul poetului Ion Monoran, fostul său foarte bun prieten în viaţa pământeană.