O ''emanaţie'', să sperăm provizorie, s-a instalat diversionist la conducerea naţiunii, cu grijă mare printre gloanţele teroriştilor care nu ţinteau persoanele ''emanate'' aflate în balconul clădirii c.c.-ului (Comitetul Central al Partidului Comunist Român), la 22 Decembrie 1989 în Bucureşti. La aceeaşi dată în Timişoara, în jurul orei 22, un lucru ciudat se petrece – teroriştii trag în demonstranţii paşnici din Piaţa Operei (acum a Victoriei) cu gloanţe de război, dar nu trag în ''capii'' Revoluţiei care se aflau la microfon în balconul clădirii Operei timişorene. Bizară coincidenţă ?
Oamenii ''emanaţi'' ne conduc ţara mereu de atunci, aşa cum cu toţii am putut şi putem vedea, dând ba comunicate, ba decrete-legi cu duiumul, ca să ştie tot românul cât de fertilă este activitatea lor legislativă (mulţumiri pentru actele normative cu caracter reparator, cât priveşte pe cele cu caracter totalitar se întelege că le este prea greu s-o rupă aşa dintr-o dată cu trecutul), întru consolidarea ''cuceririlor revoluţionare''.
Când ''emanaţia'' este contestată, datorită emanaţiilor de călcare în străchini, de către adevăraţii reprezentanţi ai poporului prin exerciţiul democraţiei reale, ea (''emanaţia'') se gândeşte ce se gândeşte la ''binele general'', apoi se transformă cameleonic în formaţiune politică (la care din motive de jenă originală nu-i spune partid, de parca n-ar fi tot aia) şi concomitent în majoritate confortabilă in Consiliul Provizoriu de Uniune Natională (C.P.U.N.). De, puterea-i ochiul dracului .... ''Emanaţia'' fiind totalitaristă alege în culise preşedintele C.P.U.N.-ului şi-l pune nitam-nisam pe Ion (Ilici?) Iliescu pe fotoliul prezidenţial (provizoriu de nu-l realege).
Guvernul – emanaţia emanaţiei - , cu ostenite puteri de luptă revolutionară, prin primul său ministru, Petre Roman, înduioşat de cererea autorităţilor Republicii Ungare permite sărbatorirea pe teritoriul Transilvaniei străbune a zilei naţionale a Ungariei – 15 martie 1848. Lipsă de experienţă politică ori practicarea principiului ''divide et impera'' la acest guvern român?
Ceea ce a urmat acestei sărbatoriri am putut afla prin intermediul televiziunii jugoslave la 21 martie 1990, beneficiara imaginilor înregistrate de la televiziunea irlandeză. Televiziunea Română (Liberă ?) este în continuu manipulată politic, lucru pe care preşedintele ei nu-l vede, indiferent că poartă sau nu ochelari şi ne arată numai ce vor muşchii ''emanaţilor''.
Evenimentele dramatice şi tragice, unele de domeniul bestialismului tipic asiatic, petrecute pe pământul leagăn al formării poporului român si al limbii române, din perioada 15-20 martie 1990, la Târgu-Mureş, sub ochii autorităţilor române – privitoare ca la teatru -, îmi apar ca un rezultat concret al ''noii ştiinţe'' apărute la noi după revoluţie – ''imbeciliologia politică''.
De data asta domnilor-tovarăşi aţi călcat în cea mai compromiţătoare strachină. Şi nu uitaţi : terfelirea Revoluţiei se plăteşte.
Această înscenare din aprilie 1990 s-a dovedit ulterior a fi avanpremiera mineriadelor care au urmat, păpuşarii fiind aceiaşi.