Să publici o carte despre Timişoara lui Decembrie 1989 la 17 ani după revoluţie* – o carte pe care ai ţinut-o în sertar multă vreme, fiindcă paginile ei ar fi putut să-i irite pe mulţi, unii personalităţi mediatizate la fiecare aniversare a Timişorii – mi se pare un lucru extraordinar. Şi mi se pare cu totul ieşit din comun fiindca nerăbdarea a erodat mult din personalitatea iluştrilor, oameni esenţiali atunci. Oameni care ar fi trebuit să fie personalitaţi definitorii ai istoriei postdecembriste. Autorul – între cei aflaţi atunci în miezul evenimentelor – are nerv polemic, har literar, îşi trăieşte bucuria de a fi în istorie; relatarea lui iese în afara oricăror strategii ale seducţiei. Nu vrea sa capteze bunavoinţa nimănui. Nu ştiu dacă are dreptate întotdeauna şi nici dacă paginile sale vor deveni repere pentru istoricul care va încerca să scrie, acum, povestea acelui decembrie timişorean. Dar ştiu că dacă fiecare revoluţie îşi devorează eroii, inteligenţa dlui Decean a fost aceea de a se sustrage, cel puţin o vreme, timpului rău care a urmat momentului eroic din decembrie.
*Cartea a apărut pe suport de hârtie, cu titlul "Mărturiile unui naiv corigibil sau Singur printre securişti", la Editura ’’Brumar’’, Timişoara, în luna decembrie 2006, pentru coperta IV a acestui format al cărţii fiind scris acest comentariu, cît şi cel semnat de Renate Weber, care urmează.