A face sau a nu face politica

Din surse demne de încredere am fost informat că mai-marii domnului Mhail Decean i-au pus în vedere următoarele : ori renunţă să mai facă politică, ori renunţă la funcţia de judecător (cum, de altfel, a fost nevoit să renunţe şi în timpul dictaturii ceauşiste, deoarece s-a opus traficului de influenţă frecvent practicat de unii oameni ai legii).*

M-am adresat domnului Decean în această nu chiar plăcută chestiune (ştiind că nu este membru al nici unui partid politic). Am aflat că mai-marii lui (nu a dorit să-i nominalizeze) consideră ''Mărturiile unui om necuprins de beţia puterii'' , apărute în ziarul ''Timişoara'', un indiciu al faptului că domnul Decean face politică.

Dacă o asemenea confuzie (să-i zicem, deocamdată, confuzie) stăriue în minţile unor oameni puşi să împartă dreptatea, îmi permit să le transmit o sugestie : mai documentaţi-vă, domnilor, în ceea ce, cu un termen generic, numim fenomen politic. La urma urmelor, dintr-o astfel de bună documentare am avea cu toţii de cîştigat …

Iosif COSTINAŞ

Timişoara, nr. 18, 29 ianuarie 1992

* Reproduc mai jos, în întregime, conţinutul memoriului în urma căruia am fost reprimit în magistratură, ca judecător, începând cu 1 decembrie 1990, după o întrerupere de aproape 5 ani :

STIMATE DOMNULE MINISTRU AL JUSTIŢIEI,

VICTOR BABIUC,

Ca urmare a discuţiei telefonice avute cu domnul Cristian Dumitru, director adjunct în minister, la data de 10 august 1990, din care am înţeles că nu mă puteţi numi judecător, întrucât este negativ referatul domnului inspector Petrea Nicolae,

subsemnatul, Decean Mihail, domiciliat în Timişoara, strada Oneşti, nr. 6, apartament nr.1, (telefon 961/34167), consilier juridic la I.C.R.A. Timişoara, mă văd nevoit să Vă înaintez un nou

M E M O R I U ,

prin care solicit să mă numiţi judecător la una dintre instanţele din Timişoara, pentru motivele care urmează şi care le completează pe cele din memoriul depus anterior la minister.

Atât la 20 ianuarie 1986, cât şi la 3 august 1990, numitei Căsapu Silvia (fostă Popeţ) i s-au luat declaraţii sub influenţa unor ameninţări, exercitate asupra sa de către domnii Stere Canacheu şi respectiv Petrea Nicolae. Chiar dacă a fost vorba de o anchetă administrativă şi nu penală, se cereau a fi respectate prevederile art. 266 din Codul penal, care incriminează obţinerea de declaraţii prin întrebuinţarea de ameninţări. Cei doi domni – înalţi funcţionari în Ministerul Justiţiei – le-au încălcat, însă, cu bună ştiinţă.

Astfel, ameninţând-o pe această femeie, cu un echilibru psihic foarte labil într-un mediu artificial creat, în ianuarie 1986, domnul Canacheu Stere a ţinut-o în sediul Miliţiei oraşului Deta (oare însuşi faptul acesta nu cade sub incidenţa legii penale ?), mai mult de trei ore, unde a leşinat, domnul Tatu Romulus, de faţă, administrându-i medicamente sub limbă ca să-şi revină. Acestea au fost condiţiile în care declaraţia scrisă de însăşi mâna domnului inspector (Stere Canacheu), în sensul că am luat mită, a fost semnată de către această Căsapu (Popeţ) Silvia, care după ce a semnat-o a spus că merge să se arunce în Bega; ceea ce le-a dat de gândit anchetatorilor, ei punând pe urmele ei, până a intrat în casă, în Timişoara, un urmăritor, pentru a o împiedica, eventual, să se sinucidă.

La data de 3 august 1990, aceleiaşi persoane, domnul inspector Nicolae Petrea, în prezenţa judecătorului Nicolae Busuioc, preşedintele secţiei penale a Tribunalului judeţean Timiş şi cu concursul ''dezinteresat'' al acestuia, i-au luau o declaraţie, de asemenea sub ameninţarea că dacă nu declară că-şi menţine vechea declaraţie, o duce la procuratură. Această stare de fapt reiese din declaraţia pe care mi-a dat-o Căsapu Silvia, în 10 august 1990, a cărei copie o anexez acestui memoriu.

Dacă reaua credinţă a domnului Stere Canacheu nu poate fi pusă la îndoială, nici reaua intenţie a domnilor Petrea Nicolae şi Busuioc Nicolae nu este mai puţin clară. Astfel, cum reiese din declaraţia la care m-am referit, domnul Nicolae Petrea i-a spus numitei Căsapu Silvia : ''ăsta vrea să vină înapoi judecător, dar noi nu îl vrem, lasă-l să stea în 'mă-sa acolo unde e jurisconsult la I.C.R.A., că tot noi ne rugăm de el şi nu el de noi'', în timp ce judecătorul Nicolae Busuioc i-a atras atenţia să nu-mi spună că au vorbit, că de la dânşii n-o să aflu.

Mă întreb cine sunt aceşti ''noi'', pe care îi reprezintă domnul inspector Petrea Nicolae şi dacă are vreo legătură cu faptul de a se fi interesat ce convingeri politice am, sens în care a făcut investigaţii dacă am publicat ceva în presă, după Revoluţie, cât şi dacă sunt sau nu membru al Societăţii ''Timişoara''. Ar fi putut să mă întrebe pe mine personal aceste lucruri, dacă era bine intenţionat, nu să o facă în secret, prin intermediul proaspătului preşedinte al Tribunalului judeţean Timiş, domnul Doru Popescu. I-aş fi răspuns că am fost membru al numitei societăţi, dar că am renunţat la această calitate, imediat după alegerile din 20 mai 1990, retrăgându-mi cererea cu propria mână. Retragerea acestei cereri ar fi putut să-l ducă pe domnul inspector la o concluzie privind convingerile mele politice. Dar ce legătură face domnul Petrea Nicolae între aceste convingeri şi calitatea de judecător, într-un stat de drept ? Oricum, nu sunt membru al nici unui partid politic sau al altei formaţiuni, asociaţii, societăţi etc., politice, ori nepolitice.

Aş mai fi putut să-i spun domnului inspector că dacă înainte de Revoluţie nu am avut posibilitatea să fiu publicat, în prezent aş putea scrie despre modul ceauşist, tipic în care am fost înlăturat din funcţia de judecător, despre efectele unei astfel de anchete, inexplicabile, după Revoluţia care a înlăturat ceauşismul. Cred că nu este lipsit de importanţă să Vă invederez un fapt de notorietate privindu-l pe domnul inspector Nicolae Petrea, anume că acesta, sub ceauşism, a fost cunoscut printre lucrătorii instanţelor judecătoreşti din ţară, ca inspectorul care cotrobăia prin dulapurile şi sertarele birourilor angajaţilor, doar-doar găseşte ceva compromiţător în vreun dulap sau sertar, ceea ce îi producea satisfacţii mari.

Stimate domnule ministru, eu am conştiinţa nevinovăţiei mele şi a gustului amar că sunt o victimă a unor abuzuri ceauşiste, având ca autori pe domnii Canacheu şi Petrea. Mi se pare bizar ca o anchetă ceauşistă, care a înlocuit prezumţia de nevinovăţie cu vinovăţia însăşi, fără probe, să-şi prelungească efectele şi după Revoluţia din Decembrie 1989, la care, nu mă laud, am participat direct din 16 decembrie 1989, punându-mi viaţa în pericol.

Să fi fost înlăturaţi numai ceauşeştii şi clica lor, iar însuşi ceauşismul să afecteze în continuare, să marcheze relaţiile interumane ? Eu nu cred că este aşa, ci că trebuie înlăturaţi cei care mai folosesc metode ceauşiste. Nu aştept de la nimeni nici o recompensă, nici o răsplată pentru participarea la Revoluţie. Pentru asumarea unor astfel de riscuri răsplată nu există, or dacă există aceasta nu poate fi decât satisfacţia morală pe care o simte însuşi individul participant, cu sufletul, şi numai el. Vreau, însă, legitim să practic o meserie pe care am învăţat-o timp de peste 12 ani şi pentru care aş fi mai bine plătit decât în prezent; am de crescut doi copii şi cheltuielile cu întreţinerea lor cresc mereu.

Am fost înlăturat din rândul judecătorilor, fiind obligat să-mi cer transferul, la o întreprindere, de către domnul Stere Canacheu, în prezenţa domnilor Tatu Romulus şi Topală Elena, vicepreşedinte şi respectiv preşedinta Tribunalului judeţean Timiş, în acea vreme, prin ameninţarea că dacă nu-mi cer transferul mă dă ''pe mâna Securităţii şi a procuraturii şi ăia nu mai stau de vorbă cu tine, aşa cum stăm noi acum, aici''. Or, este îndeobşte cunoscut că cine apuca pe ''mâna Securităţii'', pentru anchete penale, nu mai scăpa om întreg din ''mâna'' acesteia, indiferent că era sau nu era vinovat. Acelaşi domn m-a făcut să înţeleg că ''s-a hotărât'' să nu mai fiu judecător, în stilu-i caracteristic, nu mă îndoiesc, foarte cunoscut în minister, indiferent de declaraţiile numitei Căsapu (Popeţ) Silvia. Hotărârea aceasta au luat-o oare aceiaşi ''noi'' care nu mă vor nici acum judecător, despre care vorbea domnul Petrea Nicolae?

Pentru mine este foarte limpede că o astfel de hotărâre s-a luat ca urmare a faptului că am refuzat să colaborez cu securişti şi miliţieni ca locotenent-colonelul Şova şi căpitanul Berta Ion, din Deta, căpitanul de miliţie Viorel Bucur şi locotenent- coloneii de securitate Oprea şi Peter Ianto, din Timişoara ; acesta din urmă, împreună cu un alt securist, locotenent-colonel Damian, m-au luat de la serviciu în amiaza unei zile din toamna anului 1986 şi m-au condus la sediul Securităţii, unde, securistul Peter Ianto m-a ademenit cu ''reabilitarea'', adică să fiu reprimit judecător, dacă scriu şi îi dau înscrisul cu tot ce ştiu, compromiţător, despre colegii jurişti (judecători, procurori, avocaţi, jurisconsulţi şi alţii), murdărie pe care nu am acceptat-o şi, după trei ore, mi-au dat drumul acasă. Ceilalţi doreau, ei sau şefii lor, să pronunţ anumite soluţii penale nelegale, ''colaborare'' pe care, iarăşi nu am acceptat-o. Acestea sunt adevăratele motive ale plecării mele forţate din Justiţie şi nu altele, adică pretextele că aş fi luat mită lucrate de Stere Canacheu.

Dacă această anchetă va fi continuată, Vă rog domnule ministru să dispuneţi confruntarea acestei femei cu mine. O astfel de confruntare nu a acceptat-o nici Canacheu Stere, faţă de care m-am exprimat în acest sens, în ianuarie 1986 şi nici Petrea Nicolae, în 3 august 1990, căruia i-am cerut să-l însoţesc în căutarea numitei Căsapu (Popeţ) Silvia, dar nu a fost de acord, l-a preferat pe judecătorul Nicolae Busuioc.

Vreau să Vă mai fac cunoscut şi faptul că domnul Petrea Nicolae ''a uitat'', după cum mi-a spus în prezenţa preşedintelui tribunalului, dosarul în care se află memoriul meu anterior şi declaraţiile femeii respective, la Bucureşti, atât de mult l-a interesat să verifice ceea ce eu arătam în precedentul memoriu. De asemenea că m-a făcut să cred că rezultatul anchetei va fi pozitiv, numai aşa explicându-se întrebările ce mi le-a adresat privind vechimea în muncă şi la care instanţă aş vrea să fiu judecător, remarcând că îndeplinesc condiţiile pentru a avea gradul întâi; în momentul imediat următor, însă, m-a întrebat dacă am ''luat ceva de la femeia în cauză'', ceea ce mi-a sugerat dimensiunea şireteniei, vicleniei sale, cât şi a relei sale intenţii.

Mi-am permis, stimate domnule ministru să arăt toate cele de mai sus, cu convingerea că sunt date necesare, pe care trebuie să le cunoaşteţi, înainte de a lua o hătărâre definitivă.

Anexez, aşa cum am spus şi mai sus, copia declaraţiei numitei Căsapu (Popeţ) Silvia, originalul rămânând în păstrarea mea.

Cu respect şi consideraţie,

Mihail Decean

Timişoara, la 15 august, 1990

SFÂRŞITUL PRIMEI PĂRŢI


Mihail Decean	Mărturiile unui naiv ...

A face sau a nu face politică
Din surse demne de încredere am fost informat că mai-marii domnului Mhail Decean i-au pus în vedere următoarele : ori renunţă să mai facă politică, ori renunţă la funcţia de judecător (cum, de altfel, a fost nevoit să renunţe şi în timpul dictaturii ceauşiste, deoarece s-a opus traficului de influenţă frecvent practicat de unii oameni ai legii).* M-am adresat domnului Decean în această nu chiar plăcută chestiune (ştiind că nu este membru al nici unui partid politic). Am aflat că mai-marii lui (nu a dorit să-i nominalizeze) consideră ''Mărturiile unui om necuprins de beţia puterii'' , apărute în ziarul ''Timişoara'', un indiciu al faptului că domnul Decean face politică. Dacă o asemenea confuzie (să-i zicem, deocamdată, confuzie) stăriue în minţile unor oameni puşi să împartă dreptatea, îmi permit să le transmit o sugestie : mai documentaţi-vă, domnilor, în ceea ce, cu un termen generic, numim fenomen politic. La urma urmelor, dintr-o astfel de bună documentare am avea cu toţii de cîştigat … Iosif COSTINAŞ Timişoara, nr. 18, 29 ianuarie 1992 * Reproduc mai jos, în întregime, conţinutul memoriului în urma căruia am fost reprimit în magistratură, ca judecător, începând cu 1 decembrie 1990, după o întrerupere de aproape 5 ani : STIMATE DOMNULE MINISTRU AL JUSTIŢIEI, VICTOR BABIUC, Ca urmare a discuţiei telefonice avute cu domnul Cristian Dumitru, director adjunct în minister, la data de 10 august 1990, din care am înţeles că nu mă puteţi numi judecător, întrucât este negativ referatul domnului inspector Petrea Nicolae, subsemnatul, Decean Mihail, domiciliat în Timişoara, strada Oneşti, nr. 6, apartament nr.1, (telefon 961/34167), consilier juridic la I.C.R.A. Timişoara, mă văd nevoit să Vă înaintez un nou M E M O R I U , prin care solicit să mă numiţi judecător la una dintre instanţele din Timişoara, pentru motivele care urmează şi care le completează pe cele din memoriul depus anterior la minister. Atât la 20 ianuarie 1986, cât şi la 3 august 1990, numitei Căsapu Silvia (fostă Popeţ) i s-au luat declaraţii sub influenţa unor ameninţări, exercitate asupra sa de către domnii Stere Canacheu şi respectiv Petrea Nicolae. Chiar dacă a fost vorba de o anchetă administrativă şi nu penală, se cereau a fi respectate prevederile art. 266 din Codul penal, care incriminează obţinerea de declaraţii prin întrebuinţarea de ameninţări. Cei doi domni – înalţi funcţionari în Ministerul Justiţiei – le-au încălcat, însă, cu bună ştiinţă. Astfel, ameninţând-o pe această femeie, cu un echilibru psihic foarte labil într-un mediu artificial creat, în ianuarie 1986, domnul Canacheu Stere a ţinut-o în sediul Miliţiei oraşului Deta (oare însuşi faptul acesta nu cade sub incidenţa legii penale ?), mai mult de trei ore, unde a leşinat, domnul Tatu Romulus, de faţă, administrându-i medicamente sub limbă ca să-şi revină. Acestea au fost condiţiile în care declaraţia scrisă de însăşi mâna domnului inspector (Stere Canacheu), în sensul că am luat mită, a fost semnată de către această Căsapu (Popeţ) Silvia, care după ce a semnat-o a spus că merge să se arunce în Bega; ceea ce le-a dat de gândit anchetatorilor, ei punând pe urmele ei, până a intrat în casă, în Timişoara, un urmăritor, pentru a o împiedica, eventual, să se sinucidă. La data de 3 august 1990, aceleiaşi persoane, domnul inspector Nicolae Petrea, în prezenţa judecătorului Nicolae Busuioc, preşedintele secţiei penale a Tribunalului judeţean Timiş şi cu concursul ''dezinteresat'' al acestuia, i-au luau o declaraţie, de asemenea sub ameninţarea că dacă nu declară că-şi menţine vechea declaraţie, o duce la procuratură. Această stare de fapt reiese din declaraţia pe care mi-a dat-o Căsapu Silvia, în 10 august 1990, a cărei copie o anexez acestui memoriu. Dacă reaua credinţă a domnului Stere Canacheu nu poate fi pusă la îndoială, nici reaua intenţie a domnilor Petrea Nicolae şi Busuioc Nicolae nu este mai puţin clară. Astfel, cum reiese din declaraţia la care m-am referit, domnul Nicolae Petrea i-a spus numitei Căsapu Silvia : ''ăsta vrea să vină înapoi judecător, dar noi nu îl vrem, lasă-l să stea în 'mă-sa acolo unde e jurisconsult la I.C.R.A., că tot noi ne rugăm de el şi nu el de noi'', în timp ce judecătorul Nicolae Busuioc i-a atras atenţia să nu-mi spună că au vorbit, că de la dânşii n-o să aflu. Mă întreb cine sunt aceşti ''noi'', pe care îi reprezintă domnul inspector Petrea Nicolae şi dacă are vreo legătură cu faptul de a se fi interesat ce convingeri politice am, sens în care a făcut investigaţii dacă am publicat ceva în presă, după Revoluţie, cât şi dacă sunt sau nu membru al Societăţii ''Timişoara''. Ar fi putut să mă întrebe pe mine personal aceste lucruri, dacă era bine intenţionat, nu să o facă în secret, prin intermediul proaspătului preşedinte al Tribunalului judeţean Timiş, domnul Doru Popescu. I-aş fi răspuns că am fost membru al numitei societăţi, dar că am renunţat la această calitate, imediat după alegerile din 20 mai 1990, retrăgându-mi cererea cu propria mână. Retragerea acestei cereri ar fi putut să-l ducă pe domnul inspector la o concluzie privind convingerile mele politice. Dar ce legătură face domnul Petrea Nicolae între aceste convingeri şi calitatea de judecător, într-un stat de drept ? Oricum, nu sunt membru al nici unui partid politic sau al altei formaţiuni, asociaţii, societăţi etc., politice, ori nepolitice. Aş mai fi putut să-i spun domnului inspector că dacă înainte de Revoluţie nu am avut posibilitatea să fiu publicat, în prezent aş putea scrie despre modul ceauşist, tipic în care am fost înlăturat din funcţia de judecător, despre efectele unei astfel de anchete, inexplicabile, după Revoluţia care a înlăturat ceauşismul. Cred că nu este lipsit de importanţă să Vă invederez un fapt de notorietate privindu-l pe domnul inspector Nicolae Petrea, anume că acesta, sub ceauşism, a fost cunoscut printre lucrătorii instanţelor judecătoreşti din ţară, ca inspectorul care cotrobăia prin dulapurile şi sertarele birourilor angajaţilor, doar-doar găseşte ceva compromiţător în vreun dulap sau sertar, ceea ce îi producea satisfacţii mari. Stimate domnule ministru, eu am conştiinţa nevinovăţiei mele şi a gustului amar că sunt o victimă a unor abuzuri ceauşiste, având ca autori pe domnii Canacheu şi Petrea. Mi se pare bizar ca o anchetă ceauşistă, care a înlocuit prezumţia de nevinovăţie cu vinovăţia însăşi, fără probe, să-şi prelungească efectele şi după Revoluţia din Decembrie 1989, la care, nu mă laud, am participat direct din 16 decembrie 1989, punându-mi viaţa în pericol. Să fi fost înlăturaţi numai ceauşeştii şi clica lor, iar însuşi ceauşismul să afecteze în continuare, să marcheze relaţiile interumane ? Eu nu cred că este aşa, ci că trebuie înlăturaţi cei care mai folosesc metode ceauşiste. Nu aştept de la nimeni nici o recompensă, nici o răsplată pentru participarea la Revoluţie. Pentru asumarea unor astfel de riscuri răsplată nu există, or dacă există aceasta nu poate fi decât satisfacţia morală pe care o simte însuşi individul participant, cu sufletul, şi numai el. Vreau, însă, legitim să practic o meserie pe care am învăţat-o timp de peste 12 ani şi pentru care aş fi mai bine plătit decât în prezent; am de crescut doi copii şi cheltuielile cu întreţinerea lor cresc mereu. Am fost înlăturat din rândul judecătorilor, fiind obligat să-mi cer transferul, la o întreprindere, de către domnul Stere Canacheu, în prezenţa domnilor Tatu Romulus şi Topală Elena, vicepreşedinte şi respectiv preşedinta Tribunalului judeţean Timiş, în acea vreme, prin ameninţarea că dacă nu-mi cer transferul mă dă ''pe mâna Securităţii şi a procuraturii şi ăia nu mai stau de vorbă cu tine, aşa cum stăm noi acum, aici''. Or, este îndeobşte cunoscut că cine apuca pe ''mâna Securităţii'', pentru anchete penale, nu mai scăpa om întreg din ''mâna'' acesteia, indiferent că era sau nu era vinovat. Acelaşi domn m-a făcut să înţeleg că ''s-a hotărât'' să nu mai fiu judecător, în stilu-i caracteristic, nu mă îndoiesc, foarte cunoscut în minister, indiferent de declaraţiile numitei Căsapu (Popeţ) Silvia. Hotărârea aceasta au luat-o oare aceiaşi ''noi'' care nu mă vor nici acum judecător, despre care vorbea domnul Petrea Nicolae? Pentru mine este foarte limpede că o astfel de hotărâre s-a luat ca urmare a faptului că am refuzat să colaborez cu securişti şi miliţieni ca locotenent-colonelul Şova şi căpitanul Berta Ion, din Deta, căpitanul de miliţie Viorel Bucur şi locotenent- coloneii de securitate Oprea şi Peter Ianto, din Timişoara ; acesta din urmă, împreună cu un alt securist, locotenent-colonel Damian, m-au luat de la serviciu în amiaza unei zile din toamna anului 1986 şi m-au condus la sediul Securităţii, unde, securistul Peter Ianto m-a ademenit cu ''reabilitarea'', adică să fiu reprimit judecător, dacă scriu şi îi dau înscrisul cu tot ce ştiu, compromiţător, despre colegii jurişti (judecători, procurori, avocaţi, jurisconsulţi şi alţii), murdărie pe care nu am acceptat-o şi, după trei ore, mi-au dat drumul acasă. Ceilalţi doreau, ei sau şefii lor, să pronunţ anumite soluţii penale nelegale, ''colaborare'' pe care, iarăşi nu am acceptat-o. Acestea sunt adevăratele motive ale plecării mele forţate din Justiţie şi nu altele, adică pretextele că aş fi luat mită lucrate de Stere Canacheu. Dacă această anchetă va fi continuată, Vă rog domnule ministru să dispuneţi confruntarea acestei femei cu mine. O astfel de confruntare nu a acceptat-o nici Canacheu Stere, faţă de care m-am exprimat în acest sens, în ianuarie 1986 şi nici Petrea Nicolae, în 3 august 1990, căruia i-am cerut să-l însoţesc în căutarea numitei Căsapu (Popeţ) Silvia, dar nu a fost de acord, l-a preferat pe judecătorul Nicolae Busuioc. Vreau să Vă mai fac cunoscut şi faptul că domnul Petrea Nicolae ''a uitat'', după cum mi-a spus în prezenţa preşedintelui tribunalului, dosarul în care se află memoriul meu anterior şi declaraţiile femeii respective, la Bucureşti, atât de mult l-a interesat să verifice ceea ce eu arătam în precedentul memoriu. De asemenea că m-a făcut să cred că rezultatul anchetei va fi pozitiv, numai aşa explicându-se întrebările ce mi le-a adresat privind vechimea în muncă şi la care instanţă aş vrea să fiu judecător, remarcând că îndeplinesc condiţiile pentru a avea gradul întâi; în momentul imediat următor, însă, m-a întrebat dacă am ''luat ceva de la femeia în cauză'', ceea ce mi-a sugerat dimensiunea şireteniei, vicleniei sale, cât şi a relei sale intenţii. Mi-am permis, stimate domnule ministru să arăt toate cele de mai sus, cu convingerea că sunt date necesare, pe care trebuie să le cunoaşteţi, înainte de a lua o hătărâre definitivă. Anexez, aşa cum am spus şi mai sus, copia declaraţiei numitei Căsapu (Popeţ) Silvia, originalul rămânând în păstrarea mea. Cu respect şi consideraţie, Mihail Decean Timişoara, la 15 august, 1990 *SFÂRŞITUL PRIMEI PĂRŢI*


© Mihail Decean 2004. Reproducerea conţinutului fără acordul autorului este interzisă.