Într-o altă discuție a lui Petrov cu Mărioara, acesta a convins-o să nu se deplaseze și ea la Bistra încă din data de 30 august, cu o noapte înaintea începerii lucrărilor de deshumare, respectiv că va veni cineva să o ia de la Cluj-Napoca și s-o aducă pe Muntele Mare, la Groși, numai după ce va fi identificat cu exactitate locul gropii comune a partizanilor și va fi fost făcută dezgroparea parțială a osemintelor pământești ale  acestora, dată la care urma să fie prezent și un procuror militar.

Nimeni altcineva nu ar fi putut fi persoana care să  facă drumul dus-întors de la Bistra la Cluj, dacă ar fi fost cazul, în afară de voluntarul care eram, pentru a o aduce la Bistra pe  verișoara Mărioara când ordona Petrov, programat fiind în acest mod să fac nu ceea ce ținea de voluntariatul meu, ci altceva, anume să urmez un program făcut de Gheorghe Petrov, fără a avea acordul meu prealabil. Dacă sunt prea suspicios, omul bun mă va scuza...

De rezervarea locurilor de cazare la pensiunea din Bistra, nu numai pentru persoanele oficiale participante la deshumare, ci și pentru cele venite în ajutorul lor, ca voluntari (rudele mele și cu mine), s-a ocupat omul bun, Petrov, (,,eu mă ocup de asta, dragă domnu' Decean, stați liniștit", mi-a spus).

Pentru verișoara Mărioara, femeie în vârstă de 86 ani, era necesară, firesc, rezervarea unei camere în care să fie singură și o astfel de rezervare s-a făcut cu data de 2 septembrie. Mărioara se răzgândise și m-a rugat să mă deplasez în 30.08.2015 la Cluj-Napoca, pentru a o lua de acasă cu autoturismul, ca să mergem împreună la Bistra în aceeași zi, că vrea cu tot dinadinsul să asiste din prima zi (31 august) la lucrările de exhumare a fratelui ei.

I-am comunicat telefonic lui Petrov că Mărioara s-a răzgândit, așa cum eu am prevăzut și i-am și spus acestuia, cunoscând-o mai bine decât el. L-am rugat să-i rezerve camera la pensiune începând cu data de 30 august. ,,Nu se mai poate, dragă domnu' Decean, este prea târziu", - mi-a replicat, liniștindu-mă de-a binelea, la gândul că nu va fi prea bine primită de draga mea verișoară vestea că va trebui să doarmă în aceeași cameră rezervată pentru mine și strănepotul meu și-al ei, Liviu Mihai, student la teologie greco-catolică.

Mărioara, neavând încotro, a acceptat glumind: ,,om mai spune rugăciuni, 'om mai povesti ș'-om adormi mai ușor povestind". Ei nu i-a lipsit niciodată simțul umorului, despre care spune acum la vârsta senectuții că o mai ține în viață.

Am povestit, într-adevăr, seara înainte de culcare, tustrei din poziții orizontale, și despre grija domnului Petrov față de Mărioara de a nu sta singură prea multe nopți într-o cameră a pensiunii din Bistra, pentru a nu fi bântuită de liniștea de mormânt a nopților din Munții Apuseni.