Nu am renunțat să caut alți aliați, nelăsându-mă descurajat, astfel m-am gândit la scrierea unei cărți despre incertitudinile deshumării eroilor martiri ai neamului românesc, uciși de Securitatea comunistă și aruncați în gropi comune, pornind de la exemplul nostru. Îndemnul hotărâtor de a nu renunța niciodată mi-a fost dat de Mărioara, prin dedicația emoționantă pe care mi-a pus-o pe cartea sa: Pentru vărul meu Mihai Decean, care a fost imboldul acestei realizări, și care a fost inițiatorul aventurii noastre de la Muntele Mare (17 oct. 2010). Mulțumesc din suflet pt. tot ceea ce ai făcut. Datorită faptului că ai crezut în această acțiune și l-ai prețuit pe fratele meu îți voi fi mereu recunoscătoare. Tu mi-ai fost cu siguranță alături în simțiri și în faptul că avem datoria de a ridica la gradul de valoare patriotică jertfa fratelui meu Petru; care n-a pregetat a-și pune chezașă viața unei idei generoase de luptător pentru adevăr și democrație (Mărioara, Cluj, aug. 2012).

Am apelat la Viorel Marineasa, cunoscut om de litere, scriitor și universitar timișorean, despre care știu, cât îmi stă în putere, cum gândește și cum scrie, pentru a-i propune să facem împreună un proiect de carte pe tema dată, desigur să și scriem cartea, după o documentare prealabilă.

Mai întâi ne-am folosit de două cărți publicate: Ion Gavrilă Ogoranu, Elis Neagoe-Pleșa și Liviu Pleșa, ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc", vol. VII, (Editura Marist, Baia Mare, 2007)și ,,Organizația de rezistență condusă de maiorul Nicolare Dabija (1948-1949)" - (Documente editate, studiu introductiv și note de Liviu Pleșa, Editura CNSAS, București, 2009, citată și mai sus; prima carte mi-a fost făcută cadou chiar de verișoara Mărioara, iar a doua mi-a fost donată de către preotul greco-catolic, Petru Stânea, din Mihalț).

Mai târziu, o a treia carte cu aceeași temă, pe care am menționat-o într-o pagină anterioară, am cumpărat-o prin bunăvoința lui Gheorghe Petrov. Am făcut aici aceste precizări bibliografice, considerând a fi locul potrivit pentru a spune cât de dificil este să obții astfel de cărți, editate într-un tiraj jenant de redus, în acest mod facilitându-se posibilitatea vinderii lor la suprapreț, dar care spune ceva mult prea neplăcut despre bunul simț patriotic al oficialităților române cu privire la popularizarea istoriei noastre recente.

Ideea de a ne completa documentarea cu o deplasare la Bistra și la Cluj-Napoca, pentru a lua interviuri lui Emil Goia și mamei lui, Maria Balea, cât și verișoarei mele, Mărioara, eventual pentru a urca pe munte la presupusul loc al gropii comune, avea să se concretizeze în parte.

Împreună  cu Viorel, în legătură cu care mă bucur să cred că suntem pe cale de a ne împrieteni, cât și cu mai tânărul filolog recomandat de el, timișoreanul Mihai Crîznic, bine inițiat și priceput în domeniul istoriei orale, am făcut deplasarea la Cluj-Napoca și la Bistra. Am avut intenția să urcăm și pe Muntele Mare, dar am lăsat pe altă dată, fiindcă nu a fost prea prielnic timpul, atunci în a doua decadă din luna octombrie 2012.

În drumul nostru cu autoturismul spre orașul Cluj-Napoca și de acolo, după întoarcerea la Turda, mai departe la Bistra, pe valea Arieșului în sus, am fost invitați să ne oprim la o cafea, la un local în acest oraș,  în 11 octombrie 2012, de către turdeanul Gheorghe Petrov, care voia să-i cunoască pe noii mei aliați. Acum, acesta afla de la noi că încercăm să-l ajutăm, folosind și uneltele literaturii documentare, la obținerea aprobării oficiale a deshumării, al cărei coordonator urma să fie. 

Pot să mă întreb și să nu mă mir, dacă așa simt, fără să vreau să supăr pe cineva, dacă nu cumva  a existat o prudență oficială, care să fi înlesnit începerea lucrărilor de dezgropare înainte să apară o carte în care să se vorbească și despre amânarea ei la nesfârșit?

Nu am avut niciodată nicio îndoială că cheltuielile ce se fac atât cu exhumarea, cât și cu reînhumarea se suportă, logic și de bun simț, de statul urmaș al statului comunist criminal, dacă într-adevăr statul urmaș de astăzi (puterea politică) îi consideră eroi martiri ai neamului pe partizanii caracterizați de statul criminal comunist antecesor drept ,,bandiți" sau/și ,,teroriști". Din acest motiv am rămas și sunt nedumerit de atitudinea lui Gheorghe Petrov de a-mi fi spus și mie că este bine și necesar să participăm la deshumare ,,cu bani, cu bani, domnule Decean", zicându-mi și la telefon,- ,,vedem noi câți, acolo la Bistra"!

Această discuție între mine și Petrov avea să fie reluată la 01.09.2015, chiar la locul gropii comune, în timp ce se lucra la dezgropare. Acesta, discutând la telefon cu Viorel Siserman, procurorul militar șef de la Cluj-Napoca, interesat profesional de caz, a fost întrebat de acest magistrat cine suportă cheltuielile cu expertizarea medico-legală a celor cinci schelete a căror scoatere din pământ era în curs. Petrov m-a întrebat pe mine cine le suportă, eu i-am spus să-l întrebe pe procuror cât costă, iar procurorul a răspuns că ,,400 lei de schelet", apoi Petrov, înțelegând ce trebuia din tăcerea mea la întrebarea sa privind suportarea acestor cheltuieli de către rudele partizanilor, i-a spus procurorului la telefon că cheltuielile le va suporta IICCMER.

Iată, mi-am zis, totuși, bunul simț se face simțit și la un angajat al Guvernului, dacă i se sugerează prin tăcere că ar trebui să se caute dacă îl are și, iată, lui Gheorghe Petrov nu-i lipsește.