Ar mai fi multe comentarii de făcut în legătură cu deshumarea unor membri ai celui mai important grup de rezistență armată anticomunistă din România, - așa fiind caracterizat de însuși IICCMER, abia în anul 2015, când, cum bine se știa, alți șapte membri ai aceluiași grup, în frunte cu comandantul lor, maiorul Nicolae Dabija, Bolfea Silvestru, Mihălțan Traian, Onea Titus, Oprița Gheorghe, Rațiu Augustin și Scridon Ion au fost exhumați dintr-o altă groapă comună, la inițiativa Asociației Foștilor Deținuți Politici (AFDPR), Sibiu  și reînhumați creștinește la Sibiu, încă în anul 1994, în același loc din Cimitirul Central. Tot aici li s-a construit un monument funerar, care atrage atenția nu numai prin arhitectura și materialul durabil din care este făcut - marmură albă și granit negru, încorporând fotografiile acestor șapte eroi martiri -, dar și prin îngrijirea permanentă a acestui monument de către AFDPR Sibiu, îngrijire care îi conservă frumusețea, prin străduința președintelui acestei asociații, domnul Luca Nicolae Copăla.

Nu am o explicație, dar, dacă va găsi de cuviință vreodată, ar putea-o da doamna Lucia Hossu-Longin, despre cum a fost posibil ca Televiziunea Română (Liberă?) să ia imagini de la această deshumare de eroi martiri ai neamului de la Sibiu, încă atunci în anul 1994, cât și interviuri unor persoane direct implicate în această acțiune, pe care, însă, le-a făcut publice doar după 21 de ani, la 14.11.2015, la TVR 2, când s-a difuzat al doilea episod realizat de domnia sa despre Grupul de Rezistență Armată Anticomunistă condus de maiorul Nicolae Dabija.

O altă ciudățenie se referă la faptul că  imagini cu monumentul ridicat în Cimitirul Central din Sibiu de către AFDPR, în memoria celor șapte eroi martiri din Grupul Dabija, nu au fost date în niciunul dintre cele două episoade din ciclul amintit, dedicate acestui grup de partizani și difuzate de TVR 2, la 7 și respectiv 14.11. 2015.

Onorabila doamnă realizatoare de filme documentare, având ca temă istoria recentă a românilor, și-a anunțat în două rânduri prezența la Sibiu, pentru filmări, înainte de difuzarea la TVR 2 a celor două episoade. O aștepta președintele AFDPR Sibiu, la înțelegere cu care i s-au reținut și plătit echipei sale de teleaști și camere la hotel, dar și-a amânat prezența la Sibiu în ambele rânduri, fără nicio explicație, pentru la anul. Nu pot și nu vreau să cred că mai este posibil să se continue acest serial cu alte episoade despre același grup de rezistență armată anticomunistă, fără difuzarea de imagini și cu acest Monument al Grupului Dabija de la Sibiu, și fără a li se sugera autorităților române competente să le aplice același tratament, nediscriminatoriu deci, și celorlalți cinci eroi martiri dezgropați la 31 august - 2 septembrie 2015, la Groși pe Muntele Mare din Munții Apuseni; anume ca și osemintele acestora să fie reînhumate oficial, creștinește, și pe cheltuiala Statului Român, într-unul din cimitirele eroilor patriei, cât și să li se construiască un monument funerar cu nimic mai prejos ca valoare artistică decât acela de la Sibiu.

Trebuie să existe o oarecare coordonare a activităților televiziunii cu ale IICCMER, institut care, printr-un reprezentant al său, Gheorghe Petrov, a făcut publică, prin mass-media scrisă și audiovizuală, știrea că eroii martiri deshumați în 31 august - 02 septembrie 2015 vor fi reîngropați în Cimitirul Eroilor din Alba-Iulia. Nu mai sunt foarte sigur dacă nu cumva chiar eu i-am sugerat lui Gheorghe Petrov, motivat de principiul nediscriminării - unul din fundamentele societăților democratice - ca eroii martiri de la Muntele Mare-Groși să fie reînhumați în Cimitirul Eroilor din Alba-Iulia, dar sunt foarte sigur că el știe cui îi aparține această inițiativă. Sunt foarte sigur, de asemenea, că i-am vorbit doamnei Lucia Hossu Longin despre această împrejurare, pe îndelete, cât și despre comportarea ciudată a procurorului militar la deshumare, dar și a lui Marius Oprea, atunci când, la 8 octombrie 2015, la invitația sa amabilă, am însoțit-o pe drumul Alba-Iulia - Bistra și retur, în mașina Televiziunii Române, cu care se deplasa pentru filmările folosite în cele două episoade de film documentar, despre Grupul de rezistență armată anticomunistă condus de maiorul Nicolae Dabija, deja difuzate la TVR 2. În episodul difuzat la acest post de televiziune în data de 7 noiembrie 2015, au fost prezentate fragmente și din interviul care mi-a fost luat cu acest prilej.   

Fragmentarea interviului a fost făcută și după criteriul eliminării, din afirmațiile mele, a ceea ce i s-a părut nepotrivit doamnei Lucia Hossu Longin cu politica televiziunii publice a cărei angajată este. Angajatul nu poate rezista acolo dacă nu se adaptează acelei politici. Cenzura nu a dispărut încă, prezența ei făcând parte intrinsecă din politica unui stat, statul român actual, ale cărui instituții publice sunt infestate de corupție monstruos-generalizată, endemică. Cineva care este realizator de filme documentare de televiziune, cu efect educativ al marelui public telespectator, aflat de partea baricadei unde se susține că Adrian Năstase, fostul ministru român de externe și mai apoi prim ministru, condamnat definitiv pentru infracțiuni de corupție, este o victimă a sistemului politic tot așa cum a fost și Iuliu Maniu, unul dintre cei mai mari și verticali oameni politici din istoria acestei țări, erou martir al neamului care și-a dat viața într-o închisoare comunistă, acest cineva fiind, o spun cu mare regret, chiar onorabila doamnă Lucia Hossu Longin, care, oricâte merite ar avea, a devenit un om indezirabil pentru practicarea acestei meserii.