,,Măi, Mihai, ce se alege din bietele oase dacă dă peste ele linguroiul ăla cu care râcăie pământul, mai avem ce să înmormântăm!?", se mira și mă întreba verișoara Mărioara, în timp ce asistam înmărmuriți la forța cu care utilajul greu, cu dublă funcție de excavator și buldozer, amândouă funcțiile fiind folosite alternativ, săpa, scotea la suprafață și nivela pământul amestecat cu vegetația dislocată, zdrobind crengi, alte lemne, pietre și pietroaie.

Pot să afirm cu convingere că era prefigurată, deliberat sau dintr-o regretabilă, dar condamnabilă, neglijență în serviciu, o profanare prost mascată a osemintelor din groapa comună, care sub aspect juridic ar comporta foarte serioase comentarii de specialitate, pe marginea faptei incriminate și pedepsite cu închisoare de Codul penal român în vigoare, în articolul 383, și care este denumită Profanarea de cadavre sau morminte. Consecința unor astfel de comentarii de specialitate, cu un foarte mare grad de probabilitate, ar putea fi incriminarea (definirea faptei și pedepsirea ei în legea penală) profanării de gropi comune sau individuale care conțin osemintele eroilor martiri. Inițiativa unei astfel de incriminări în legea penală îi aparține, fără nicio îndoială, și fără necesitatea unor comentarii aprinse în literatura juridică de specialitate, pornind de la exemplul deshumării de care ne ocupăm, așadar, îi aparține, în primul rând, Guvernului, așa cred, câtă vreme IICCMER se află în subordinea directă a prim-ministrului. Vrând-nevrând mi-au revenit în memoria vizuală imaginile din filmele documentare privind holocaustul nazist împotriva Poporului Evreu, care redau aspecte reale  surprinse cu aparatul de filmat, despre cum erau împinse în gropa comună cu buldozerul mormanele de cadavre umane scheletice - ale oamenilor nevinovați, care au suferit îngrozitoarele chinuri în camerele de gazare ale morții, devenind eroii martiri ai omenirii.

Din fericire pentru memoria partizanilor-eroi martiri, ale căror rămășițe pământești erau căutate, am împiedicat, probabil ca prin minune, să se ajungă cu ,,ingenioasele săpături", făcute cu ajutorul ,,animalului de oțel'', până la groapa lor comună.

Excavatoristul lucra sub bagheta de dirijor a lui  Petrov, îndrumat mai ales prin semne, datorită surzeniei produse de zgomotul motorului utilajului greu în plină sarcină, care excava pământul cu vegetația pe el, rupea butucii rămași în pământ de la brazii tăiați, rădăcinile lor, și spărgea pietrele întâlnite în cale, apoi nivela totul cu buldozerul, după răsucirile repetate la 180 de grade ale furiosului ,,animal de oțel". Ni s-a părut unora dintre noi, uneori, că vedem deasupra pământului nivelat cu cupa de buldozer urme de oase, dar ce bine că ne înșelam, erau fie pietre zdrobite de culoare cenușiu închis, fie bucăți de lemne verzi sau uscate zdrobite.

S-a lucrat aproape neîntrerupt cu excavatorul-buldozer timp de peste trei ore, fără niciun rezultat așteptat. Ce noroc providențial; - bietele schelete omenești au scăpat de furia ,,animalului de oțel", care dacă le-ar fi întâlnit în cale, nu-i greu de presupus cât de mult le-ar fi fărâmițat și ce se mai putea alege din ele. Am fi asistat, probabil, la profanarea osemintelor de eroi martiri, care s-au odihnit nederanjate sub pământ timp de aproape șapte decenii.

Expresia feței arheologului dirijor al utilajului greu era greu de citit sub barba mare și deasă ca o mască naturală pe care o poartă, dar și datorită calmului permanent și absolut  imperturbabil care-l caracterizează. Nu știu dacă în mintea sa conștientiza atunci sau dacă conștientizează acum ce ar fi putut însemna distrugerea cu excavatorul-buldozer a osemintelor celor cinci partizani-eroi martiri ai neamului românesc, sub aspectele moral, juridic, politic și istoric.